Clasament Cehia

Crestinii praznuiesc maine Inaltarea Sfintei Cruci ianuarie 9, 2009

Pe 14 septembrie, crestinii praznuiesc Inaltarea Sfintei Cruci, o sarbatoare prin care se comemoreaza doua evenimente importante din istoria lemnului Sfintei Cruci: aflarea crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos, de catre Sfanta Elena, mama Imparatului Constantin cel Mare, si inaltarea ei solemna in vazul tuturor de catre Patriarhul Macarie al Ierusalimului in ziua de 14 septembrie 335. Totodata, praznicul din aceasta data comemoreaza aducerea lemnului Sfintei Cruci de la persi, in anul 629, in timpul imparatului bizantin Heraclius, pe care l-a depus in biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, dupa care Patriarhul Zaharia din aceasta cetate l-a inaltat in vazul tuturor in anul 630, reeditand gestul predecesorului sau Macarie.

Aflata la Ierusalim in cautarea locurilor sfinte, imparateasa Elena a poruncit sa se cerceteze in cetate, prilej cu care, intr-o cisterna sapata in piatra, au fost descoperite ramasitele a trei cruci de lemn. Crucea pe care fusese rastignit Iisus a fost identificata dupa ce un mort atins de ea a inviat.
Prin aratarea acestei relicve tuturor, la 14 septembrie 335, de catre Patriarhul Macarie al Ierusalimului, cu ocazia sfintirii bisericii zidite de imparatul Constantin cel Mare la propunerea Elenei, pe Golgota, la locul Calvarului si al ingroparii Mantuitorului Iisus, (vestita biserica a Sfantului Mormant) s-a instituit cultul public si oficial al Crucii lui Iisus.

Scurta istorie a lemnului Crucii lui Iisus
Surse catolice sustin ca in anul 614, racla cu lemnul Sfintei Cruci a fost furata de persii care au invadat Ierusalimul, sub conducerea lui Cosroe Parviz, si dusa la Ctesifon. Dupa 14 ani, imparatul Heraclie al Bizantului a readus-o la Ierusalim si a depus-o, in anul 628, cu mare cinste, in Biserica Sfantului Mormant. Aceleasi surse catolice sustin ca in anul 1187, urmele acestei parti din cruce au disparut, pierzandu-se definitiv dupa ce a fost luata de catre Episcopul Bethleemului si dusa in batalia de la Hattin, din Sfanta Cruce ramanand doar bucatile trimise de imparateasa Elena la Constantinopol si la Roma. Astazi, fragmente din lemnul Sfintei Cruci se gasesc in Biserica Sfantului Mormant din Ierusdalim, la Roma, Constantinopol, Varia si la Muntele Athos. Cea mai importanta bucata din acest pretios lemn se afla la Manastirea Xiropotamou din Sfantul Munte Athos. Aceasta este lunga ca de o palma si lata de doua degete. In ea se vede si urma lasata de un cui care a strapuns trupul Mantuitorului. Relicva este imbracata in argint. Este de remarcat faptul ca intre 1757 si 1763, aceasta bucata din lemnul Sfintei Cruci a stat in Tarile Romane. Dupa evenimentele din 1989, respectiv in 1992, parintii de la Xiropotamou au adus in procesiune lemnul Sfintei Cruci in Romania.

Erminia icoanei, dupa Dionisie din Furna
Conform Erminiei lui Dionisie din Furna, Inaltarea Sfintei Cruci se reprezinta iconografic astfel: Se zugraveste o biserica si intransa un amvon. Si in amvon va fi redat Sfantul Macarie, Patriahul Ierusalimului, care tine in mana cinstita Cruce a lui Hristos. Langa patriarh, va fi pictat un diacon care tine in mana o cadelnita, iar langa amvon va fi zugravita Sfanta Elena imparateasa, alaturi de multi boieri si multime de popor, uitandu-se in sus, la cinstita Cruce, cu mainile ridicate spre amvon.

Traditii ale sarbatorii la români
In popor, Ziua Crucii este momentul in care toate ganganiile si „jiganiile” stau ascunse, pasarile calatoare se intorc in tarile din care au venit, serpii se aduna la alunis pentru a face piatra scumpa. De asemenea, pamantul se inchide si pentru plante. Este ziua in care vorbesc toate florile, inainte de a se usca. Daca se culeg viile, nu se taie strugurii de pe ultimul bustean, fiind lasati ca ofranda lui Dumnezeu. Cine lucreaza in aceasta zi se va imbolnavi etc. Se mai spune ca daca tuna de Ziua Crucii, toamna va fi lunga.